20 de ani

Nu, nu o să vorbesc de piesa celor de la Voltaj. O să-mi spun părerea legat de Revoluţie si de cei 20 de ani care au trecut de atunci. Am evitat subiectul deoarece e suprasaturată mass-media de subiect deja dar o sa încerc să aduc o notă mai personală.

15 decembrie 1989 - au trecut 20 de ani şi câteva zile de la prima scânteie a Revoluţiei în Timişoara.

Ce ştim astăzi? Ştim mai multe decât ştiam atunci? Dimpotrivă. Peste valul de sânge s-a aşternut un val de uitare. Peste amintirile noastre reale s-au ţesut o serie de imagini, care au deturnat sensul exact a ceea ce simţeam şi ştiam la vremea respectivă ca popor român.

Majoritatea care mai cunoaşte adevarul tac. Cei care încă strigă nevoia de a afla adevărul sunt puţini şi deja li s-a pus de mai multe ori pumnul în gură. Pentru cei ce nu au trăit in acele vremuri Revoluţia e doar o filă din cartea de istorie a românilor, incercând să ţină minte datele exacte pentru a lua o notă mai mare.

Ce putem spune acum, la 20 de ani de la Revoluţia din 1989 ? Pentru ce au murit atâţia oameni? Au murit pentru schimbare, pentru o viaţă mai bună lor şi mai ales pentru generaţiile viitoare. Avem o viaţă mai bună, dreptul să ne revoltăm, să vorbim liber, să circulăm liber, să accedem spre anumite funcţii neavând relaţii? Aparent, da... şi o să crezi în răspunsul acesta dacă eşti un ignorant. În esenţă nu am câştigat nimic, ba mai mult am pierdut. Revoluţia nu a făcut decât să adâncească spaţiul dintre oportuniştii deveniţi bogaţi peste noapte şi oamenii simpli şi prea oneşti pentru a-şi adânci mâinile în gestiune şi a fura cat se poate.

În concluzie, la 20 de ani de la Revoluţie, suntem mai răi, mai lacomi, mai avari şi singurii frustraţi care mai luptă pentru adevăr sunt probabil pe internet unde o gloată de ignoranţi citeşte articolul şi trece mai departe la urmatorul blog mult mai interesant: despre cocalari şi piţipoance!