ALEGE

Acest post nu se supune regulilor logicii ori oricăror altor reguli ci doar minţii mele întortocheate.

Alege viaţa.

Alege o slujbă.

Alege o carieră.

Alege familia.

Alege un televizor al naibii de mare.

Alege maşini de spălat, automobile...
mp3 playere si deschizătoare de conserve electrice.

Alege sănătatea...
colesterol redus şi asigurări medicale.

Alege dobânzi fixe, plăţi amortizate.

Alege-ţi o casã.

Alege-ţi prietenii.

Alege o îmbrăcăminte comodă şi bagaje asortate.

Alege un apartament închiriat cu trei camere
lângă o grămadă de fabrici nenorocite.

Alege statul pe canapea uitându-te la
emisiuni care îţi doboară mintea si sufletul îndopându-te cu porcării.

Alege să putrezeşti până la sfârşit urinând într-o casă mizerabilă...
nimic mai mult decât o jenă în plus...faţă de progeniturile egoiste şi perverse pe care le-ai făcut ca să nu fii singur.

Alege viitorul.

Alege viaţa.

Dar de ce aş alege aşa ceva?

Am ales să nu aleg viaţa.

Am ales altceva.

Motive? Nu existã.

20 de ani

Nu, nu o să vorbesc de piesa celor de la Voltaj. O să-mi spun părerea legat de Revoluţie si de cei 20 de ani care au trecut de atunci. Am evitat subiectul deoarece e suprasaturată mass-media de subiect deja dar o sa încerc să aduc o notă mai personală.

15 decembrie 1989 - au trecut 20 de ani şi câteva zile de la prima scânteie a Revoluţiei în Timişoara.

Ce ştim astăzi? Ştim mai multe decât ştiam atunci? Dimpotrivă. Peste valul de sânge s-a aşternut un val de uitare. Peste amintirile noastre reale s-au ţesut o serie de imagini, care au deturnat sensul exact a ceea ce simţeam şi ştiam la vremea respectivă ca popor român.

Majoritatea care mai cunoaşte adevarul tac. Cei care încă strigă nevoia de a afla adevărul sunt puţini şi deja li s-a pus de mai multe ori pumnul în gură. Pentru cei ce nu au trăit in acele vremuri Revoluţia e doar o filă din cartea de istorie a românilor, incercând să ţină minte datele exacte pentru a lua o notă mai mare.

Ce putem spune acum, la 20 de ani de la Revoluţia din 1989 ? Pentru ce au murit atâţia oameni? Au murit pentru schimbare, pentru o viaţă mai bună lor şi mai ales pentru generaţiile viitoare. Avem o viaţă mai bună, dreptul să ne revoltăm, să vorbim liber, să circulăm liber, să accedem spre anumite funcţii neavând relaţii? Aparent, da... şi o să crezi în răspunsul acesta dacă eşti un ignorant. În esenţă nu am câştigat nimic, ba mai mult am pierdut. Revoluţia nu a făcut decât să adâncească spaţiul dintre oportuniştii deveniţi bogaţi peste noapte şi oamenii simpli şi prea oneşti pentru a-şi adânci mâinile în gestiune şi a fura cat se poate.

În concluzie, la 20 de ani de la Revoluţie, suntem mai răi, mai lacomi, mai avari şi singurii frustraţi care mai luptă pentru adevăr sunt probabil pe internet unde o gloată de ignoranţi citeşte articolul şi trece mai departe la urmatorul blog mult mai interesant: despre cocalari şi piţipoance!

Adaptat, calm, fericit -> PRODUCTIV

Adaptat, mai fericit, mai productiv,
confortabil,
nu bea prea mult,
exerciţii fizice regulate la sala de sport
(3 zile pe saptamâna),
Întăreşte relaţia cu asociaţii, colegii,
pe loc repaos,
alimentaţie sănătoasă
(fără mâncare la microunde şi grăsimi saturate),
un şofer auto mai bun şi mai calm,
o maşină mai sigură
(bebeluşul zâmbind în spate),
dormi bine
(fără vise rele),
fără paranoia,
grijuliu cu toate animalele
Ţine legătura cu prietenii vechi
(savurează o bautură din când in când),
verifică frecvent creditul la bancomat
favoruri pentru favoruri,
ataşat dar nu îndragostit,
comenzi de caritate,
în zilele de duminică la supermarket
(nu omorî molii ori pune apă fiartă pe furnici),
spălătorie auto
(de asemenea, în zilele de duminica),
fără frică de întuneric sau de umbre
fără comportament ridicol de adolescent disperat,
fără comportament copilăresc.
Într-un ritm mai bun,
mai lent şi mai calculat,
nicio şansă de scăpare,
self-employed,
îngrijorat (dar neputincios),
un puternic şi informat membru al societăţii
(pragmatism nu idealism),
nu plânge în public,
şanse mai puţine de boală,
anvelope cu aderenţă pe ploaie
o memorie bună,
încă mai plângi la un film bun,
încă mai săruţi cu salivă,
nu mai gol şi frenetic.
Ca o pisică
legată de un băţ,
si târâtă prin zăpadă
(capacitatea de a râde de slăbiciuni),
calm,
adaptat,
mai sănătos şi mai productiv.

Un porc
într-o cuşcă,
pe antibiotice.


Cam aşa arată mileniul nostru. Ignoranţa e o virtute.

NORMALITATE SUBJUGĂ-MĂ!!!

Craciun fericit!

Ne apropiem cu pasi repezi de sfarsitul postului Craciunului terminandu-l cu o colinda la casele celor apropiati noua.

Fiind recent la un concert de-a lui Stefan Hrusca, un adevarat artist, va dedic tuturor o colinda :)

Sarbatori fericite!

Time management ori Soul management

Asa ca un mic paragraf inaintea articolului propriu-zis as vrea sa precizez ca e primul meu articol, nu am mai scris, nici nu am avut de gand pana acum sa imi astern gandurile, convingerile etc. Alta idee ar fi lipsa de experienta in domeniu fapt ce o sa conduca la simplitatea blog-ului. Si acum sa incepem cu ce mi-am propus....

"Nu lasa pe maine ce poti face azi"

In zilele noastre suntem absolut absorbiti de toate capriciile acestei ere fast-forward si uitam sa mai facem ori pur si simplu sa ne mai gandim la lucrurile pe care trebuie neaparat, din punctul meu de vedere, sa le realizam in fiecare zi.

Asadar ne trezim dimineata cu o sete de viata, in cazul in care nu ai prea multe necazuri, hotarati sa facem cat mai multe din cele pe care ni le-am propus cu o seara inainte.... si incepem FOARTE hotarati: lenevim la o cafea, ascultam niste muzica, ne mai gandim la persoana iubita ori unde iesim seara cu prietenii... in concluzie orice pentru a amana ce avem de facut.

O viata, o cariera de succes inseamna time management spun multi si tind sa cred ca e absolut corecta afirmatia de aceea am si postat citatul de la inceputul articolului. Pentru aceasta cariera de succes trebuie ambitie si cum am spus time management, care folosit cum trebuie o sa-ti satisfaca poate 80% din nevoi, adica pe plan profesional si ca timp liber in care sa te distrezi ori sa faci ceea ce iti place.

Trecand de partea cealalta, cugetand din afara acestui cerc vicios numit cariera, succes mi se pare ca teoria time management-ului este o gluma, un esec. Lumea e altfel decat era inainte. Daca ieri parea ca nu se intampla nimic azi parca toate fug pe langa noi fara a mai intelege ceva. Nu mai avem rabdare sa mai crestem, cei mici vor sa fie mari si cei mari vor sa fie mici. Parintii nu mai stiu de copiii lor, iar copiii nu mai au cui spune "mama" si "tata". Tinerii vor sa faca totul, sa stie totul...si, daca s-ar putea in cateva zile, ar fi si mai bine. In iubire, vor sa aiba totul de la inceput si nu mai au rabdare sa construiasca, sa parcurga etapele de mult timp stabilite ale drumului si pierd astfel un univers de emotii, de gesturi cu insemnamant. Nu mai avem timp sa citim, sa invatam, sa daruim un zambet celor de langa noi, nu mai avem timp pentru ceilalti desi spunem ca-i iubim. Ne satisfacem nevoi pe care ni le cream singuri. Si atunci, pentru ce mai avem timp? Nu vi se pare ca ne scapa esentialul? Si nu vorbesc de Dumnezeu ci de ceea ce cred eu ca e important in viata: sa facem un bine in fiecare zi, sa-i iubim pe cei din jur cu greselile si defectele lor, sa fim fericiti cu ceea ce suntem si multe altele care nu trebuie ci merita sa le faci in fiecare zi.

Viata e o cursa intr-un parc de distractii! Si il las pe autorul acestor cuvinte, Bill Hicks, sa spuna mai bine: